Cutremur.

Poate un vis schimba o zi şi un destin? Este cu putinţă pentru o persoană pe care o ştiai înecată în abisul fiinţei tale să mai răzbată la suprafaţă? Şi dorinţele nedesăvârşite, te sfâşie ele o viaţă şi o eternitate?

 

În ochii ei de cleştar se zbătea imaginea lui, iar bucăţi din momente dispărute se scurgeau lichide pe obrazul palid. Buzele i şopteau fleacuri, însă alta era drama ce plutea la suprafaţă, ca o sticlă cu venin aruncată cândva în mare, şi care s a ridicat sub soare în urma unui cutremur. Vulcanii au erupt şi valurile au inundat ţărmurile. Alge şi gunoaie copleşesc malul. De atunci sufletul rătăceşte în nebuloasă şi pe cer se preling dâre de otravă. Amintirea lui călca pe aceleaşi urme din trecut, impregnate pe nisipul ud. Nu vorbeşte, şi n aduce nicio linişte. Împrăştie doar nedumerire, întrebări şi convulsie..

 

Visul i a zdruncinat întotdeauna existenţa. Am înţeles că o fiinţă nu poate muri nicicând în tine, iar materia organică a dorinţelor se dezintegrează în pământ în acelaşi timp cu trupul, până la coborârea întunericului suprem..

Ce nefericit, să poţi crede că o poţi consuma deodată, să ţi o imaginezi în braţele tale doar pentru o clipa, şi nu pentru o viaţă!

Dacă aş avea ocazia să i mai vorbesc, l aş întreba doar atât: cum de n ai iubit o? Cum de n ai putut să o iubeşti?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: