Archive for Iulie 2013

Cutremur.

7 Iulie 2013

Poate un vis schimba o zi şi un destin? Este cu putinţă pentru o persoană pe care o ştiai înecată în abisul fiinţei tale să mai răzbată la suprafaţă? Şi dorinţele nedesăvârşite, te sfâşie ele o viaţă şi o eternitate?

 

În ochii ei de cleştar se zbătea imaginea lui, iar bucăţi din momente dispărute se scurgeau lichide pe obrazul palid. Buzele i şopteau fleacuri, însă alta era drama ce plutea la suprafaţă, ca o sticlă cu venin aruncată cândva în mare, şi care s a ridicat sub soare în urma unui cutremur. Vulcanii au erupt şi valurile au inundat ţărmurile. Alge şi gunoaie copleşesc malul. De atunci sufletul rătăceşte în nebuloasă şi pe cer se preling dâre de otravă. Amintirea lui călca pe aceleaşi urme din trecut, impregnate pe nisipul ud. Nu vorbeşte, şi n aduce nicio linişte. Împrăştie doar nedumerire, întrebări şi convulsie..

 

Visul i a zdruncinat întotdeauna existenţa. Am înţeles că o fiinţă nu poate muri nicicând în tine, iar materia organică a dorinţelor se dezintegrează în pământ în acelaşi timp cu trupul, până la coborârea întunericului suprem..

Ce nefericit, să poţi crede că o poţi consuma deodată, să ţi o imaginezi în braţele tale doar pentru o clipa, şi nu pentru o viaţă!

Dacă aş avea ocazia să i mai vorbesc, l aş întreba doar atât: cum de n ai iubit o? Cum de n ai putut să o iubeşti?

Dulce.

1 Iulie 2013

Sunt unele apariţii feminine care se nasc cu prea mult zahăr în sânge, cărora zâna cu aripioare străvezii de marţipan le a dăruit păr de ciocolată, şi n loc de ochi, migdale. Ele dorm pe pat de turtă dulce, iar la chiuveta lor curge miere, şi nu apă.

Femeia bomboană este o apariţie: se topeşte încet la soare şi se cristalizează instant la cea mai mică adiere. Surâde uşor şi pare atât de dulce, cu toate că sufletul ei ar putea fi umplut cu sirop amar. Tocmai pentru că are un gust atât de delicat, unii ignoranţi sunt în stare să o plaseze pe orice tort sau prăjitură. Emană o aromă irezistibilă de vată de zahăr, şi cateodată staniolul se lipeşte prea tare de ea. Cât de greu se deschide ambalajul, şi vai de nefericitul care încearcă să o consume deodată!

Ce chin să păstrezi un secret atât de vanilat când pe pielea ciocolatie apar cicatricile unor ţânţarilor mult prea  egoişti, când din pricina caramelului topit ţi se lipesc pe degete atâtea vise, agăţi în neştire suflete şi murdăreşti atâtea amintiri. Viaţa este atât de alunecoasă, iar drumurile trasate cu alb pe suprafata acadelei uriaşe sunt atât de încurcate, încât uneori le încurc şi pornesc pe altul.

Boala de zahăr ţi se dizolvă în palme, iar tu, dragule, zâmbeşti. Când nu vei fi aici, promit să mă dau pe buze cu pelin..