Şah mat.

Urmăream mereu să i prind privirile, să l zăresc măcar printre rândurile de siluete dintre mine şi el. Ne despărţea însă o regulă clară şi seacă – în jocul ăsta pur şi simplu nu puteam face paşi înapoi.

Eu eram în prima linie, lansată periodic în reprize stupide, care însă la început îmi dădeau mereu speranţa că din tot bâlciul ăsta, ceva s ar putea să fie totuşi adevărat. Am înaintat câteva căsuţe până să mi dau seama în ce iluzie mă adânceam ; nu făceam nimic altceva decât să mi amuz regele.  Îi făcea plăcere să te îngenuncheze, să te provoace fără să aibă vreo intenţie serioasă, să râdă aclamat de clovnii de la curte de situaţia creată, şi apoi sa dispară. Doar că nu eram singurul pion ; un şir lung, în stânga şi n dreapta mea, avea luminiţe aprinse n ochi atunci când îi auzea vocea. Carne de tun. Unui rege stăpân peste o nemărginire de căsuţe alb negre şi adulat de o armată improvizată, nu i mai pasă de nimic, nici măcar de capul lui pe care nu l mai are – şi l a pierdut şi el de mult. S a molipsit de la nebunul din stânga lui..

Mie nu mi a rămas decât să dezertez. Data viitoare când voi vedea un cal alb galopând spre mine, nu mi voi mai nimici şansa. Nu mi va păsa nici că n a venit deja c un prinţ, şi nici că astfel pornesc singură la drum.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: