Archive for Septembrie 2012

fericire in durere.

12 Septembrie 2012

Stii cum rasuna plansul brutal, crestat de convulsii profund organice, pe care nu l aud decat nimicurile din casa si peretii? Spune dragule, vei sti vreodata?

Data viitoare cand mai pleci, te rog macar sa nu mai uiti usa larg deschisa. Nu ti poti imagina ce frig sinistru s a strecurat imediat dupa tine..

Se ascund in memoria mea linii intrerupte, trotuare prabusite, case pradate, cartiere abandonate, rute sigilate pentru totdeauna, iar undeva ratacind printre ele tu. Singurul om care mi a spus acele cuvinte; cum s ar fi putut foarte bine sa nu le aud de la nimeni, niciodata; dar tu mi le ai spus. S ar fi putut sa port acest mister, pe care sa nu l ghiceasta nimeni, pana la capatul vietii. Si totusi tu l ai vazut. Si pe tine te pierd.

Ce seninatate nefireasca si ce ras involuntar, parca inuman de firesc! De acum nu mai am nimic. Nimic de oferit, nimic de riscat si nimic de compromis; asa ca voi accepta totul ca o naiva, si te voi lasa sa joci tu pentru mine. Un gest stupid, sa mai caut inca intr un mod simandicos, intorcand subtil paginile, c o urma de emotie parca numarul tau in agenda, sa caut fericirea in durere; ca si cand degetele mele nici n ar cunoaste atat de bine fiecare miscare: mana stanga strangand puternic receptorul, jocul firului leganandu se dupa noptiera si fiecare intoarcere plina de incapatanare a discului. Cat de etern se aude tonul apelului pornit in intuneric! Nicio enigma. Nimic de intrebat si nimic de aflat. Doar ca noaptea asta nu poate trece fara tine.

Anunțuri

dulce, dulce..

1 Septembrie 2012

Valurile durerii se sparg dezlantuite de peretii cutiei craniene; furtunile din adancuri nu vor inceta nicicand – vin si pleaca, sfaramand odata cu ele si castelele mele naive de nisip; iar plaja ramane doar presarata de mizerii, de bucati de amintiri si dare negre de disperare, dulci, care se scurg in mine..

-Poftim stimate iubit, ramaneti..

Ce frumoasa seriozitate barbateasca, halucinant de dulce incat vederea mi tremura si n pornirile mele de convalescenta ma grabesc sa netezesc  valurile covorului galben, care de fapt n au fost nicicand acolo, doar ca sa te vad cum imi soptesti prin ochi.. Imi intinzi o mana pe care o analizez cu un sentiment de groaza mocnind, dar cu toate acestea bratul meu drept se plaseaza cu o inconstienta oarba langa al tau. Degetele se cauta, se ating, si ale mele se retrag si nainteaza din nou timorate. Viata cere inainte de toate placere si mi las palma subjugata in incingerea ta; sef al miracolului.. voi putea realiza vreodata motivul pentru care din nimic ai devenit absolut? Am inchis ochii. Cat de tare te am strans de mana nu mi pot da seama, dar sunt absolut convinsa ca s a intamplat asa cum n am avut niciodata ocazia s o fac. Am ramas paralizata, cuprinsa de o traire inumana, intuindu ti parca fiecare miscare in scurtul tau drum  spre mine, pe care l am resimtit ca pe o eternitate. Am deschis fulgerator ochii, cutremurata de o arsura patrunzatoare a buzelor – alb in fata ochilor si adieri imbibate n cenusa.. unde esti? Nu mai stiu, si constientizez ca acest drept mi a fost confiscat de mult.

.

.

-Aici sunt. Am intrat in sufletul tau..