in memoriam.

Vestea a fost scurta si tulburatoare, desprinsa la intamplare din zecile de glasuri ce frematau fara scop – ca un fulger luminos aruncat pe un deal uitat de lume. Murise. Azi urmau sa l puna n groapa.

Secunde de nimic. Trecatorul de ieri devine muritorul de azi ; cel care s a bucurat pe aceasta lume, alaturi de tine, nu va mai rade niciodata. Poate oare ingusta intelegere umana sa constientizeze condamnarea la intunericul etern? Cu ce zambet intampini vestea ca viata ta se masoara dintr odata in zile? Si ce alegi sa mai faci pentru tine in timpul ramas? Cum ii privesti pe cei ce te nconjoara, si care stii ca se vor dezintegra in abisul fiintei tale ? Cu ce disperare accepti sa renunti la lupta pentru tine? Cine stinge lumina ochilor? Unde zboara spiritul? Ce se intampla cu sperantele, secretele, amintirile si toate intimitatile ce au compus candva infinitatea fiintei vii ? Ele unde se risipesc ? Ce faci cu iubirea, ce astepta in tine precum un carbune mocnind, si pe care n ai apucat sa o impartasesti niciodata? Pe ea ce potop al eternitatii o ineaca ? Si fericirea, clipele pline? Ce putem lua cu noi dupa moarte ? Cata disperare se aduna in sufletul neputincios, constient ca nu va reusi sa infloreasca? Mai poate el construi oare, grabit de horcaitul unui suflu glacial al mortii, o viata sortita pulberii? Raman doar visele; captive si ele ale unui sicriu.

Si viata lui, ca manuta unui nou nascut ce deschide pentru intaia data pumnul ?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: