Archive for Martie 2012

la umbra eternitatii.

15 Martie 2012

La un moment dat am primit o bucata de bilet; acoperit in intregime de un delir cumplit, intr o caligafrie tremuranda si disperata. Intr un colt am observat scrijelita si adresa osipiciului – chipurile, acolo unde isi termina convalescenta; de fapt, unde se pregatea sa moara.

Nici nu mai stiu de cate ori m am intors din drum pana sa ajung la el. Sa fi fost adevarat? M a asteptat el oare si eu nu stiam? Imi amintesc doar ca m a chinuit un ras sardonic, al mortii, care mi a curs permanent prin vene si m a ametit.

Nu am mai avut nicio putere sa l intreb de obisnuitele nimicuri. Cum ai mai putea vorbi c un  muribund acoperit de regrete si raspandind agonii sinistre? Mi am dat seama subit ca eram distrusa pe interior; in scurt timp mi am intors si fata spre fereastra – ma podidisera niste lacrimi cumplite, pe care nu vroiam sa le vada. Pe crengi se scaldau sub raze cativa muguri firavi.

Cel mai probabil imi ghicise miscarea si l am auzit de abia soptindu mi:

– Da, scumpo.. a venit in sfarsit primavara.

Dupa o lunga pauza si a continuat murmurul ca un geamat prelung, iar eu l am auzit ca pierduta intr o stare de inconstienta:

-Stii ca parasesc un vis pe cale de devenire? S a gandit cineva ca poate nu mi am umplut viata? Ca poate as fi vrut sa mai deschid carti pe care intentionam sa le mai citesc? Ca las in urma mea atatia ochi pe care nu i am privit niciodata, atatea voci care inca nu mi au vorbit, parfumuri pe care nu le am inhalat nicacand, apusuri pe care nu am apucat sa le savurez? Ca ratez seninatatea si bucuriile la care vroiam sa ajung? Cate zambete nesarutate iti voi mai pierde? Esti cea mai frumoasa amintire a mea – o epava a fericirii.

M am intors cu ochii crestati de fulgere rosii si necati in lacrimi, cu chipul desfigurat de suferinta si neputinta. Un zambet bolnav incerca sa razbata spasmele ce mi cutremurau corpul. Avea privirea pierduta, ca acelora care nu mai asteapta nimic.

-Azi voi intoarce spatele vietii. Te rog, ia fericirea mea..

Anunțuri

draga,

5 Martie 2012

Este un timp cand te bucuri si un timp cand ramai doar cu amintirea bucuriei.

Mi e cu adevarat greu sa mi fortez un zambet in oglinda aburita; si oare ar putea el sa reinvie cu adevarat  toate amintirile ce mi au patat buzele?

Nu ti scriu decat pentru aceste ore; m am oprit din plans, pentru ca am ceva de spus; ceva sa ti spun.

 Vreau sa ti vorbesc despre gustul delicios pe care l a avut scurta ta existenta; despre toata mierea pe care mi o adunasem intr un borcan, si care a ajuns candva pe jos; acel candva care a venit asa, fara nicio veste, asa cum vin toate nenorocirile, si care mi a rupt o bucata din adancul organic. Ce frumoasa himera intr o cadere a ingerilor! Am privit cu o disperare sfasietoare toate cioburile imprastiate, infipte la intamplare in tot ce pusesem suflet pana atunci. M am silit sa le strang si sa reconstruiesc, insa mai poti atinge vreodata ceea ce s a sfaramat? De atunci am tot trait cu un nod de lacrimi in gat. Am realizat zilele astea ca am pastrat in zadar si mierea infectata si bucatile de sticla si tot. De ce n am inteles oare din prima ca fericirea e inselatoare si atat de intamplatoare?

Am renuntat si renunt la tot, insa nu si la amintiri; pe astea nu mi le rapeste nimeni, le iau cu mine dincolo de eternul ineluctabil. Pe tine te am lasat in urma, ca un sarman cadavru necunoscut; cred totusi ca as fi vrut sa ti mai privesc ochii pentru o ultima oara si sa resimt totul exact ca si cand as fi trait senzatia intaia data.

Poate ca as fi preferat sa ti soptesc toata povestea asta, insa ce folos? Stiu ca nu ma vei auzi; de indata ce nu mai esti aici, ai putea fi oriunde si nicaieri..

Cat despre mine, azi sunt aici; si maine nu voi mai fi..

De la I.