iluzie a mortii.

Ce nod infect mi se blocheaza de’a lungul gatului,  inecandu’mi fortele? De’as putea macar sa ma opresc; dar picioarele’si continua drumul prin labirintul uman avand acum doar o singura tinta – acasa, acolo unde a fost cu adevarat acasa.

Din toata viata mea, nu mai vad de aseara decat noaptea asta de ieri. Totul a fost precum o lacrima curgand pe’un obraz palid, precum un asfintit repede stins. A fost o bucurie, ce’a trecut pe langa, cat sa’ntinzi mana dupa ea fara s’o prinzi.

Scarile trecutului, ce pastreaza si’acum pasii inocentei, le’am urcat pe nesimtite, in fuga exasperarii si usa am inchis’o tainic, sa nu deranjez cumva somnul mobilei parasite. Apoi m’am prabusit in fata oglinzii privindu’mi chipul cutremurat de spasmele cu greu inabusite. Plangeam tot ce n’am putut plange pe strada.

„Imi dai impresia unei aparitii preistorice. Frumusete primordiala ce practic n’a avut cum sa se descopere… pe’atunci nu existau oglinzi.” Daca sunt asa de extraordinara, cum de  poate prefera pe alta? Cum de’o poate duce in aceleasi locuri unde’am presarat iubirea noastra; s’o minta cu aceleasi cuvinte, acelasi suras si’aceleasi priviri; ia spune’mi, cu cat mi’ai vandut sufletul? L’ai dat pe nimic.

Poza lui, lipita pe suprafata rece’a oglinzii e rigida ca un carton. Chipul lui mi’e strain de’acum si amintirea lui, asa cum a fost candva, ascunsa intr’un colt al sufletului, se trasnforma incet intr’un cadavru. Sterg usor dedicatia de pe’un colt al pozei, dar tot ce’mi ramane pe degete e numai cenusa.

„Ce-ar fi sa mor electrocutat in bratele tale?”Se dizolva totul in mine, cand imi spunea pe nume. De la un timp incepeam sa cred ca daca intr’o zi m’ar striga altfel, chiar as fi crezut c’asa ma cheama.

Daca’i plecat, nu te mai intorci. Aici si lumina mi se pare rece si rea. Nu mai apartin nimanui, nici chiar trecutului. Inima mi’e seaca si goala, ca o punga aruncata intamplator la marginea unui drum.

Hai inapoi, o zi, o ora! Mi’as lipi teava inghetata de pieptul surescitat, sa’mi domolesc inima fierbinte si stupida, sa’mi spulber dorul tampit. M’as transforma intr’un sinucigas ce da totul pentru o clipa; ce zici?

Anunțuri

Un răspuns to “iluzie a mortii.”

  1. stefana Says:

    :X:X

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: