asi de inima.

Cat de oribil este sa constientizezi ca nu’ti esti numai propriul stapan, ci si al altora; ca daca’i vrea, ai obtine orice cuvant, pararere de rau, intrebari ,gesturi, orice ti’ar placea; totul, platind in schimb nimic. Ci doar o moneda fara acoperire, un fel de iluzie a prezentei tale ce’ti amageste irevocabil tinta. Si cat de groaznic este pentru mine acum, stiind ca nu ai lasat nimic in urma ta, sa’ti descifrez, sa’ti justific pentru pacea mea interioara fapta. Un alt joc de’al tau.. sa’ti spun drept ma obisnuisem, chiar incepeam sa’l astept emotionata pe urmatorul; insa niciun moment nu mi’am dorit sa fie asa de anevoios, si in niciun caz nu mi’am imaginat ca voi ajunge sa’mi joc rolul si’n cel din urma..

Sagetata de’un impuls aberant sar aproape infricosata, agatandu’ma in disperare de pervazul aburit al ferestrei si’mi lipesc intr’o miscare orizontala palma de geamul umed, creendu’mi o vizibilitate neclara. Insa strada tot goala’i. Realizand amagirea imi trantesc usor capul de fereastra si’l las sa alunece slabit…

-M’ai ascultat?

Imi  intoarc brusc privirea spre persoana de langa care tocmai am plecat fugind. Ma fixeaza doi ochi negri, in care’mi pot vedea infinitul. Chipul ii e naucit. Ezita.

-Pari pierduta in alta lume, intr’un alt joc al existentei…

Citesc clar din sufletul lui si’l simt cam pierdut. Aleg sa’l mint, cum am ales intotdeauna. Stiu ca vrea sa riposteze, sa ma contrazica, sa afle adevarul dar buzele’i raman pecetluite. I’e frica. Drept recompensa ma repezesc in fata lui si’ncerc sa’i zambesc. Ii ofer un suras fals, ce se stinge rapid daca nu’i sustinut de vointa si concentrare. El imi intoarce gestul, vizibil confuz, si’si reincepe prelegerea..despre ce? nici eu nu stiu.

El e V. si viata mi l’a adus in cale.

Cateodata imi place sa’l mai confund cu tine si l’as intreba ce l’a determinat s’aleaga sfarsitul, dar stiu prea bine ca  l’as ameti de tot.. asa ca te’ntreb tot pe tine, insa mereu in zadar. Uneori, viata mi se pare vrednica de trait oricum..oricand. Ti’as fi repetat cuvintele astea..

De’atunci tot incerc sa gasesc printre imaginile parasite’n podul mintii mele, prin cuferele pline de sentimente, printre replicile tale, lipite pe peretii scorojiti, regula jocului tau. Mi’e dificil, aproape imposibil as spune. La ce m’as putea astepta, stiind ca in episodul asta, cel din urma, ti’ai jucat cei mai pretiosi asi…

Totul ar fi putut fi altfel. Gandul asta ma obsedeaza si ma hartuieste; ca toate ar fi putut fi altfel sau s’ar fi putut sa nu fie deloc…

 

 

Anunțuri

Un răspuns to “asi de inima.”

  1. iulian Says:

    esti un geniu neinteles :)) incepi sa-mi pari un Marin Preda..oricum frumos scris ..imi lipsesti 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: