Archive for Noiembrie 2009

fatalitatea lor.

29 Noiembrie 2009

ingenunchiata pentru S.

Cine ar fi zis ca’mi traiam realitatea? Ca freamatul soaptelor lui nu era numai o iluzie efemera, ca marea ce ne’nconjura era materiala; marea apelor cat si marea spiritului, a reflectiilor, a simtamintelor. Marea din albastru ochilor lui, marea mea iubire.

Percep o atingere aparent ireala, ridicandu’se suav de la baza taliei. Ii urmaresc in continuare ochii, incercand sa’l patrund eu pe el ,si nu invers, sa’i strapung irisul senin, si sa’i patrund intr’un final in sange. Ajunsa in interior il voi otravi, ii voi captura intreaga fiinta ramanand numai eu, regina peste’un azur nobil; singurul elixir pe care il va avea va ingloba privirile, soaptele mele.. care intr’un final isi vor estompa taria din cauza maladiei pasiunii! Da, desigur, ma voi molipsi si eu.. astfel vanatoarea spiritului va fi reciproca: ucigas pe ucigas, suferind pe suferind, nebun pe nebun, ambii infirmi de inima…

Ma trezesc din reveria unei iubiri criminale cand imi simt o suvita strapunsa difuz de degetele lui – ,Printeso, mai esti printre noi?’ Ma invalui intr’o imbratisare ocrotitoare si ma’nvarti domol cu fata spre intinderea eterna a marii. Isi posta o mana plasata ferm peste pieptul meu, inclestandu’mi umarul. Apoi m’am prabusit ireversibil in vraja cuvintelor, subjugate de vocea lui sfredelitoare – ‚La ce se gandea draguta mea oare? Si’a dat ea seama ca tot ceea ce se prelungeste dinaintea ei ii apartine? Ca aripile ce se agita in spatele ei se numesc inima si i se inchina de’a pururi? Ca zborul celui care o pretuieste mai mult decat pe sine se va sfarsi mereu in fiinta ei? A constientizat printesa mea ca tot ce traieste e „nimic in afara de marea iubire”?

fatalitatea noastra.

8 Noiembrie 2009

Inspir adanc, imi rotesc ochii, apuc ferm prosopul si’l inclestez puternic in mainile’ncalzite. Imi ridic gratios picioarele, ca’ntr’un gest plin de durere si’mi inclin capul spre stanga. Sesizez o miscare in suprafata plata a sezlongului, o greutate ce’i apasa intregul deformandu’l. Ii simt privirile, gandurile, aroma ce ma’nvaluie. E omniprezent. Deschid brusc pleopele si ma lovesc de ochii negri ce’mi inhaleaza chipul. Zambesc cu subinteles si’ntrun gest de dragalasenie excesiva imi rotesc capul in sensul opus si ma stramb infantil, adunandu’mi buzele intr’un pupic naiv. El surade pierdut si intimidat parca, se’ntinde spre masuta de lemn dezvaluindu’si spatele; ii zaresc perfect proeminentele, umerii lati, bine punctati dominati totusi de coloana vertebrala ce se’ntinde ferma revelandu’i vertebrele. Apuca un pahar si isi reia locul, sorbind tacut. Parca m’absorbea pe mine asa de profund ma scruta.

‘Bine baietel, gandesc, dar nu ma inviti sa gust si eu?!’. Imi salt corpul langa al lui si’mi apropii buzele de paiul paralel. Privirile continua si mai strapungatoare, gasindu’mi acum un punct fix. Ma prefac ca n’am remarcat nimic si preiau ostentativ paharul. El isi apropie capul urmarindu’si tinta, apleacandu’si totodata intr’un ritm de adagio si corpul. Stiam prea-bine ce urmareste si cand sa’si duca la bun sfarsit intentia imi postez un deget pe buzele lui, imi retrag capul si’ii surad ironic. ‘Prostutul, doar stie ca nu capitulez asa repede, imi zic.’ Fortand gestul se’apleaca total deasupra mea si ma cuprinde intr’o imbratisare lacoma, cautandu’mi obsedant gura. Ma zbat, ma foiesc, izbcnesc intr’un ras zgomotos urmat de tipete, imping din picioare. ‘Nu te prosti, m’apostrofeaza c’un glas intepat.’ Vazand ca nu cedez se retrage burzuluit si’si pierde privirile’n zare. Ma simt culpabila; asa ca revin langa el si’ii apuc obrajii intr’o cingatoare, strivindu’i nostim buzele pe care i le presez apasat printr’un pupic. Observandu’mi predarea ma cuprinde din nou, dominandu’ma in totalitate, coplesindu’ma cu sarutari avide. ”Nimic in afara de marea iubire..”