toamna destinului.

Mainile’i umblau haotic, incercand cu o disperare naiva sa le’agate pe’ale mele. Vocea ii rasari din nou invaluita de’o staruinta si mai rugatoare- fii atenta, ridica’ti capul, atat iti cer, priveste’ma! Urmareste’ma un pic, ravnesc sa’ti rapesc doar 9 secunde, atat! Ca de fiecare data, timbrul vocii lui imi strapunse salbatic spiritul. Imi apuca decis capul, cuprinzandu’mi printr’o miscare delicata barbia, si’si fixa ochii in ai mei. Ma urmari timp de cateva secunde de’o existenta infinita si’apoi exclama c’un ton enigmatic- nici nu stii cat de dulce esti! – nici nu stii cat de dulce esti tu!!soptii mai mult ca pentru mine si’mi continuai gestul c’un ras infantil. Mi’aplecai din nou capul, urmarindu’i probabil in nestire degetele; lungi si proeminente, osoase, nemiscate, lipsite de’acel caracter aspru si masculin, dar cu toate acestea ferme; aspecte ordinare, intr’atat de captivante. Tacerea si lipsa freamatului imi presau cugetul. Imi indreptai fulgerator privirea catre el. Ma privea cu aceeasi ochi larg deschisi, analizandu’ma invaluit de o ardoare deobordanta. In extremitatea buzelor, ii staruia un zambet ostentativ. M’am apropiat prudent, prin miscari tacticoase catre gatul lui, si’apoi am urcat mai sus, pana la ureche. A urmat o tacere cumplita si’apoi i’am soptit raspicat- adoratule!

Anunțuri

Un răspuns to “toamna destinului.”

  1. ShadowMistress Says:

    foarte frumos fragmentul,si personajele,foarte…verosimile:>

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: