efemeritate.

Nici nu stiu daca a premeditat, stand langa mine, nopti intregi cu ochii in tavan analizand; si’a dorit sau a fost o chestiune instantanee. Tot ce’a ramas in spatele lui, doar niste urme uitate pe parchetul rece, scrutand in diagonala camera. Nu’mi mai repeta, desigur ca stiu, dar oare o fi real?! Singura, nimeni aici sau dincolo? Pasiunile incolore se scurg amnezic pe geam, manjindu’l cu exces de zel. Inca nu e dimineata; mainile’mi tremura apucand haotic perna rece, ochii mi se cutremura in disperarea neagra. Adanc ascunsa in pieptul inert, inima’m se zbate in mrejele otravii. Ce iluzie a mortii imi sufla paru’n vanturi nordice; sta infama, surazand sardonic pe perna alaturata.

Sileste’ma sa inteleg ceva ce nu poate fi inca inteles! Amintirea i se dizolva in razele nehotarate.  Pasii durerii s’au indreptat spre iesire si nu se mai intorc in acelasi joc concentric; viitorul nu’mi mai bate la usa.

Anunțuri

2 răspunsuri to “efemeritate.”

  1. Lotus Says:

    Desi pare un paradox, doze repetate de otrava, in timp, cresc imunitatea.
    Iar viitorul nu bate la usa, el face semn! Tu doar mergi inainte, fie chiar si cu ochii inchisi pentru o vreme…
    Ai dreptate: efemeritatea caracterizeaza totul!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: