Archive for Octombrie 2009

toamna destinului.

17 Octombrie 2009

Mainile’i umblau haotic, incercand cu o disperare naiva sa le’agate pe’ale mele. Vocea ii rasari din nou invaluita de’o staruinta si mai rugatoare- fii atenta, ridica’ti capul, atat iti cer, priveste’ma! Urmareste’ma un pic, ravnesc sa’ti rapesc doar 9 secunde, atat! Ca de fiecare data, timbrul vocii lui imi strapunse salbatic spiritul. Imi apuca decis capul, cuprinzandu’mi printr’o miscare delicata barbia, si’si fixa ochii in ai mei. Ma urmari timp de cateva secunde de’o existenta infinita si’apoi exclama c’un ton enigmatic- nici nu stii cat de dulce esti! – nici nu stii cat de dulce esti tu!!soptii mai mult ca pentru mine si’mi continuai gestul c’un ras infantil. Mi’aplecai din nou capul, urmarindu’i probabil in nestire degetele; lungi si proeminente, osoase, nemiscate, lipsite de’acel caracter aspru si masculin, dar cu toate acestea ferme; aspecte ordinare, intr’atat de captivante. Tacerea si lipsa freamatului imi presau cugetul. Imi indreptai fulgerator privirea catre el. Ma privea cu aceeasi ochi larg deschisi, analizandu’ma invaluit de o ardoare deobordanta. In extremitatea buzelor, ii staruia un zambet ostentativ. M’am apropiat prudent, prin miscari tacticoase catre gatul lui, si’apoi am urcat mai sus, pana la ureche. A urmat o tacere cumplita si’apoi i’am soptit raspicat- adoratule!

efemeritate.

3 Octombrie 2009

Nici nu stiu daca a premeditat, stand langa mine, nopti intregi cu ochii in tavan analizand; si’a dorit sau a fost o chestiune instantanee. Tot ce’a ramas in spatele lui, doar niste urme uitate pe parchetul rece, scrutand in diagonala camera. Nu’mi mai repeta, desigur ca stiu, dar oare o fi real?! Singura, nimeni aici sau dincolo? Pasiunile incolore se scurg amnezic pe geam, manjindu’l cu exces de zel. Inca nu e dimineata; mainile’mi tremura apucand haotic perna rece, ochii mi se cutremura in disperarea neagra. Adanc ascunsa in pieptul inert, inima’m se zbate in mrejele otravii. Ce iluzie a mortii imi sufla paru’n vanturi nordice; sta infama, surazand sardonic pe perna alaturata.

Sileste’ma sa inteleg ceva ce nu poate fi inca inteles! Amintirea i se dizolva in razele nehotarate.  Pasii durerii s’au indreptat spre iesire si nu se mai intorc in acelasi joc concentric; viitorul nu’mi mai bate la usa.