trage’ti storurile.

Umbra’i respira flamand pe perete. Statea inert,  tinand in maini aceeasi carte pe care o citea si’acum o luna. Ochii se strambau intr’un gest dragalas, respingand naiv lumina prea intensa a lampii. Omoplatii rotunzi ii ieseau din maioul de bumbac, iar la prapastia dintre gat si umar, atarna incremenita o cruciulita. Probabil il chinuia aceeasi durere de cap, purtandu’l fortat pe noi cai incerte ; durerea i se spargea in valuri de peretii cutiei craniene. Paru ca ezita o clipa. Numai una, caci indata ii simtii un debordant suras interior.

Literele se uitau in continuare in ochii lui, iar el parea ca’si stabilise contact cu eternitatea. Cadea de’a lungul ideilor intr’o frumoasa seriozitate barbateasca. Rezemat, beat in urma unui exces de necunoscut privea ca prin vis dialogurile tulburi de alta data; cazu intr’un somn rece soptind greoi o amintire vaga.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: