Archive for Septembrie 2009

o scrisoare.

9 Septembrie 2009

Iti mai amintesti ecoul chitarii? Tin minte si’acum cum ma facea sa zambesc. Mi’aduc aminte si vocea ta, ti’o ghicesc dintr’o mie, chiar si amestecata in invalmaseala celorlalti.. in alcoolismul tau, al lor si al meu, cantam, cantam cu toate ca ne dadeam seama de gravitatea sunetelor esuate.. si’apoi ne porneam pe ras, si radeam asa de mult ca ma miram cum de mai traiesc, cum de inima mea inca mai pulseaza, incercand disperata sa gaseasca un refugiu in a ta. Cum as putea sa uit momentele in jurul focului, cand pe neobservate imi imbulzeam palma in buzunarul tau? Clipele cand ne intersectam intr’o explozie atomica privirile sau noptile pierdute sub clarul irisurilor ce se zbuciumau in jurul nostru.. tu ai uitat?

Sa fie aceasta stare o parere de rau, regretul ca am regasit dovada trecutului? Literele se intind tacute pe foaia alba, pacat ca nu mai vor sa vorbeasca cu mine, sa’mi povesteasca din ochii tai.. oare ele iti stiu diagnosticul? Nebun. Da, esti nebun ca nu vrei si nici nu vei dori vreodata sa intelegi; crezi ca mi’a fost usor sa’mi dezbrac amintirile si sa raman goala in mijlocul furtunii?

dulce sfasiere.

6 Septembrie 2009

Ma trezise cu acelasi suras stupid ce’mi suna strident deasupra capului, rapindu’ma violent din somnul candid. Se apropie ostentativ, ca’ntro imbratisare, si’mi sopti calm ca are sa’mi spuna ceva infiorator de important. Ii simteam buzele plimbandu’se, scanandu’mi parca fiecare fir de par trantit pe perna denivelata. Isi plimba neincetat degetele pe umaru’mi dezvelit, ca’ntr’un melanj al perceptiilor ce se repeta perpetuu. L’am respins suav, impingand cu mana in spatele meu, cand brusc m’am trezit intoarsa cu fata la tavan. Intr’un gest violent, ochii mi se deschisera inspaimantati; culoarea impasibila a varului alb imi salta corpul intr’un fior rece.

Pluteam in acelasi cantec somnolent, sesizand ca prin vis o pereche de ochi bulbucati deasupra mea. Vocea se auzi din nou, bolborosi vorbe de neinteles, ironii nedigerate.. betia cuvintelor. M’am ridicat in doua maini, izbindu’mi delicat capul de a lui si i’am soptit in aceeasi nuanta: „Fara dezvaluiri intime!” trantindu’ma la loc, rotindu’mi provocator corpul spre a lui. Ma lovi o ventuza intensa, lipita aproape irecuperabil de obrazul rece si’auzii din nou, ca o melodie emanata de’un magnetofon blocat: te iubesc, te iubesc, te iubesc..

trage’ti storurile.

4 Septembrie 2009

Umbra’i respira flamand pe perete. Statea inert,  tinand in maini aceeasi carte pe care o citea si’acum o luna. Ochii se strambau intr’un gest dragalas, respingand naiv lumina prea intensa a lampii. Omoplatii rotunzi ii ieseau din maioul de bumbac, iar la prapastia dintre gat si umar, atarna incremenita o cruciulita. Probabil il chinuia aceeasi durere de cap, purtandu’l fortat pe noi cai incerte ; durerea i se spargea in valuri de peretii cutiei craniene. Paru ca ezita o clipa. Numai una, caci indata ii simtii un debordant suras interior.

Literele se uitau in continuare in ochii lui, iar el parea ca’si stabilise contact cu eternitatea. Cadea de’a lungul ideilor intr’o frumoasa seriozitate barbateasca. Rezemat, beat in urma unui exces de necunoscut privea ca prin vis dialogurile tulburi de alta data; cazu intr’un somn rece soptind greoi o amintire vaga.

idila de septembrie.

1 Septembrie 2009

Singurul lucru care m’a ridicat din pat a fost desigur, parfumul patimas al unei cafele. O capodopera intr’o ceasca translucida, o dulce pasiune metamorfozata in cofeina. Cand i’am simtit aroma, am avut o fada impresie ca am paralizat timp de cateva secunde eterne; ii inganam farmecul in dulci suspine stinse, ce se pierdeau usor in ambianta pala. Intaiul strop din gloria atractie, un prim delir al grandorii.

Dragoste efemera, durata de viata 2 anotimpuri pe an.. patru senzatii adunate sub acelasi invelis, pe care le parcurgi in stagii diferite. Incepi cu aroma urmata de savoare si finete ca sa sfarsesti cu dulcele rasfat al ciocolatei; si’acum mi’aduc aminte ca a fost dragoste la prima vedere.