Archive for Iulie 2009

tulburari.

18 Iulie 2009

Tu’mi injectezi fericirea si tot tu esti cel care m’anesteziaza in nenorocire ; tu ma’neci in utopii si apoi ma smulgi spre realitate. Tot tu’mi oferi bomboane cu aroma de iubire si ratacesti printre ele unele cu gust amar. Acelasi tu, care’mi fumeaza noaptea si dimienata’mi face scrum visele; tu astepti tacut sa ma prinzi in plasa si’apoi uiti sa ma eliberezi. Tu dezlantui magnetofonul magiei si pe urma ii zgarii intentionat anumite portiuni; eternul tu, a carui parfum se impregneaza’n celulele mele volatizandu’se numai dupa cateva ore ; iarasi tu, conceptul ce’mi insoteste gandul si ma paraseste pe neobservate.

Tu, aripile unei dorinte, cel care mereu te’mbeti irevocabil de mine, drogandu’ti fiecare minut cu amintirea mea, sfarsind prin obsesie letala.

Tu..

naufragiu.

17 Iulie 2009

Urmeaza sa traversezi o poteca serpuita de’a lungul unor ape zbuciumate – la capatull ei o casa singuratica si veche. In stanga , doua degete mai sus, isi urmeaza soarta soarele.

Inca este lumina, iar culoarea mlastinilor una cu cerul, la fel de rece si inexpresiva precum vantul ce’ti zvarcoleste fiinta. Doar spre apropierea insulitei plouata cu dare de lumina, apa statuta pare sa fie sangerie. Soarele, resemnat, cade tacut in temnita umbrelor sufland usor soapte nuantate; se imprastie usor gravitand deasupra freamatului inabusit al apelor, proiectand deasupra lor spectre fusiforme. In aer plutesc esente imbacsite, iar o pacla neagra este limita dintre cer si pamant. Cu un strigat al neputintei, astrul se rasfrange in palpairi acre de sulfura de cadmin ce curg dezbinate manjind orizontul.

O ultima lacrima insangerata, o adiere de ramas bun, un racnet oripilant de cioara si corabia naufragiaza in intuneric.

Realizezi subit ca in orice aparenta lugubra se gaseste un pasaj impresionant ?

ganduri.

15 Iulie 2009

M’ai luat pe nepregatite, atat sufleteste cat si trupeste. Ma’ndrept ezitant pe carari pustii, cautand trecutul. Mi’ai inecat suflarea si mi’ai inghetat sentimentele’n loc. Mintea’mi pledeaza pentru libertate, libertatea de a gandi la fel de lucid ca decizia ta.

Te’am lasat sa pleci, ai fugit si nici nu am observat ca cea mai grea parte a trecut deja.

Te’astept sa’mi stergi regretul.

te’am parasit.

14 Iulie 2009

Zburau adieri dulci si ploua cu raze. Cuvintele lui ,aberante ca de fiecare data, se transformau incet in praf amar de pudra ; totul sub magia ochilor ei hipnotizati de’un alt trecut. Prindea radacini ce strapungeau si’si alipeau totodata imaginile din mansarda. Masuta prafuita, perdeaua rupta, geamul crapat, strada aparent goala, masina straina, silueta fantezista, ochii acelui lui, privirile se intalnira siiiiiii..

-Plecare ?!!Care plecare ?? se rasti, trezindu’se din aiureala.

Cuvinte peste cuvinte, explicatii vaste, referiri si atingeri domoale ce generau totusi repulsie. « Vom merge, vom intalni, vom locui.. » vom, vom, vom ..Vom ?!! Noi ? Care noi ?! Pastrand aceesi directie spre valtoarea interioara, izbucni intr’un strigat apartinand unei dorinte intense.

-Cum ?Ce apartament ?Care paradis al iubirii ?Te rog !

Inevitabilul se intampla oricat de mult l’ai ocoli. Te urmareste pana intr’un punct cand intervine sa’ti aminteasca ca esti om si te’a amanat destul. Se ridica in fuga, fluturandu’si zanatic parul, in urma ei lasand o minte dezorientata.